Info Fc Dinamo Bucuresti

Dinamo Bucureşti este unul dintre cele mai importante cluburi de fotbal din România, care a câştigat numeroase titluri naţionale şi cupe ale României. Fostă echipă a Ministerului de Interne, istoria lui Dinamo a fost marcată de rivalitatea permanentă cu celălalt mare club bucureştean, Steaua, întâlnirile dintre cele două echipe fiind considerate de majoritatea microbiştilor ca fiind cele mai importante meciuri ale anului, de multe ori decisive pentru câştigarea campionatului.

A apărut direct în divizia A, în primăvara anului 1948. Unirea Tricolor Bucureşti fusese preluată de Ministerul Afacerilor Interne în ianuarie 1948, iar în luna mai a fuzionat cu o altă echipă din Divizia A, Ciocanul Bucureşti[1]. Până la finalul acelui campionat, Cele două echipe din prima divizie s-au numit Dinamo A şi Dinamo B. A doua echipă a retrogradat la finalul stagiunii, iar peste un an, când a obţinut promovarea în Divizia A, a fost mutată la Cluj, apoi la Braşov, şi în cele din urmă a ajuns la Bacău, punând bazele echipei FCM Bacău de astăzi[2].
Cuprins
[ascunde]

* 1 Istoria
o 1.1 Anii '50
+ 1.1.1 Primul titlu de campioană
o 1.2 Anii '60
o 1.3 Anii '70
o 1.4 Anii de glorie: '80
o 1.5 Anii '90
o 1.6 Anii 2000-2010
* 2 Stadion
* 3 Suporteri
* 4 Palmares
* 5 Rezultate în cupele europene
o 5.1 Cupa Cupelor
o 5.2 Cupa Campionilor Europeni
o 5.3 Liga Campionilor
o 5.4 Cupa UEFA
o 5.5 UEFA Europa League
* 6 Recorduri în Liga I
o 6.1 Traiectoria competiţională
* 7 Jucători
o 7.1 Lotul de jucători în sezonul 2010-2011
o 7.2 Performanţe individuale obţinute de jucători dinamovişti
* 8 Echipa tehnică
o 8.1 Antrenori faimoşi
o 8.2 Echipa actuală
* 9 Fotogalerie
* 10 Note
* 11 Legături externe

[modifică] Istoria
[modifică] Anii '50

În 1950, la Dinamo vin Nicolae Nicuşor Dumitru, Băcuţ I. Urmează ani de cristalizare, primele roade culegându-se în 1951: Dinamo ocupă locul secund, cu Alexandru Ene, Suru, Szoko, Călinoiu, C. Marinescu.

La 14 octombrie 1951 are loc inaugurarea cochetului stadion Dinamo[3], pe gazonul căruia alb-roşii aveau să obţină victorii de neuitat pentru suporterii lor. Primul meci: Dinamo - Locomotiva Timişoara 1-0. În 1952, dinamoviştii vor ocupa tot locul 2, ca şi în '53, pentru ca, în '54, să mai coboare o treaptă (locul 3). În acel an, Dinamo joacă (şi pierde) finala Cupei României: 0-2 cu Metalul Reşiţa. În 1954 apar Birtaşu, Blujdea, Băcuţ II, antrenor fiind Ştefan Dobay.
[modifică] Primul titlu de campioană

În 1955, alb-roşii primesc prima cunună de campioni. Dinamo - cu Angelo Niculescu antrenor - impresionează, în special atacul Ene I, Neaga, Suru. De asemenea apărarea, cu jucători precum Băcuţ I, Băcuţ II, Szoko, Călinoiu, este cea mai bună din campionat (doar 19 goluri primite)[4].

În toamna lui 1956, echipa debutează în Cupa Campionilor Europeni (înfiinţată cu doar un an în urmă), premieră şi pentru fotbalul românesc: la 26 august 1956, în faţa a 32.000 de spectatori, Dinamo - Galatasaray 8-0. Apoi, la Istanbul, 1-2 şi Dinamo obţine prima calificare. Noutăţile echipei au fost Utu, cei doi Anghel - Florian şi Vasile. Au mai apărut atunci Popa, Nunweiller III, R. Lazăr. În acel an 1956, Dinamo a pierdut titlul naţional şi avea să intre într-un con de umbră până în 1959, când ajunge la un punct de campioni. În schimb, cucereşte Cupa României: Dinamo - Minerul Baia Mare 4-0. Noutăţi: Varga, Szakacs, Feodot, Bükössy, Cosma. Sezoanele următoare n-au fost însă pe măsură.

În 1961 dinamoviştii obţin locul 2 şi cu contribuţia noilor veniţi, Nunweiller IV, Panait, Ivan, Stoenescu, Ene II, Ţîrcovnicu, Eftimie, Sasu, Selymes, David (antrenori Traian Ionescu şi Nicuşor).
[modifică] Anii '60

Al doilea titlu vine in 1962, când în lot mai apar Datcu, Ştefan, Unguroiu (antrenori Nicuşor si Nedelescu). În 1963 Dinamo câştigă al treilea său titlu. Au venit: Pârcălab, Ghergheli (Tr. Ionescu-Nicuşor, cuplul de antrenori). Dinamo câştigă şi Cupa, în 1964, 5-3 cu Steaua (noutăţi: Radu Nunweiller, O. Popescu). Dinamo a jucat în Cupa Campionilor contra celebrului Real Madrid (1-3 la Bucureşti), cu Di Stefano şi Gento in teren. Meciul de la Bucureşti a avut loc pe stadionul 23 August şi a stabilit un record de asistenţă pentru această arenă: 100.000 de spectatori[5]. La Dinamo au mai venit P. Emil, Frăţilă, Haidu.

În toamna lui 1964, în CCE, Dinamo mai întâlneşte o echipă celebră: Internazionale (cu Facchetti, Picchi, Jair, Mazzolla, Corso, Suarez), pierzând 0-6 şi 0-1. În 1965, alt titlu şi alţi jucători noi în lot: Mircea Lucescu şi Grozea. In C1 Dinamo a jucat din nou cu Inter, de data aceasta reuşind să învingă cu 2-1 (dar pierzând la Milano, cu 0-2).

În al 20-lea an de existenţă a clubului (1948-1968), fotbaliştii de la Dinamo cuceresc Cupa (3-1 cu Rapid), cu Cornel Dinu, Naghi si Dumitrache in teren, Bazil Marian pe banca tehnică, aduşi in 1966. Tot atunci au mai venit Nuţu, Daniel Ene, Vl. Marica. În premieră, la 13 noiembrie 1968, in Cupa Cupelor, Dinamo intalneste un „team” englez: West Bromwich Albion (1-1 si 0-4), partide în care au jucat şi Boc şi Salceanu.

În 1969, „argint” în campionat şi în Cupă. 1969 a fost anul calificării României la Mondialul mexican '70, cu o importantă contribuţie dinamovistă: Dinu, Boc, Deleanu, Ghergheli, Nunweiller VI, Dumitrache, Lucescu.
[modifică] Anii '70

În 1970, Dinamo a terminat pe locul 5. Lotul i-a primit şi pe Cheran, Both, Al. Moldovan, Dobrău, G. Sandu (antrenori Nicuşor si St. Stanculescu). În toamna acelui an, Dinamo elimină pe Panathinaikos (5-0 si 0-1), în Cupa Oraşelor Târguri, pentru ca apoi să cedeze în faţa lui FC Liverpool (cu un 1-1 acasă).

Au venit la alb-roşii Mustăţea şi Doru Popescu. Al şaselea titlu este câştigat în 1971, dar Dinamo pierde Cupa: 2-3 cu Steaua. Noutăţi: Andrei, M. Constantinescu, P. Nicolae, Moţ. În CCE, Dinamo reuşeşte să elimine pe Spartak Trnava, echipa lui Dobias, Kuna si Adamec. Un nou jucător: Florian Dumitrescu. A urmat "dubla" cu Feyenoord-ul lui Israel si Van Hanegem: 0-3 si 0-2.

După o evoluţie mai puţin apreciată în 1972, Dinamo revine în vârful ierarhiei în anul următor, cu Nelu Nunweiller şi Gheorghe Timar antrenori. Noutăţi în teren: Eftimescu, Batacliu, Custov, Lucuţă, Vrînceanu, Dudu Georgescu. În CCE, Dinamo trece de nord-irlandezii de la Crusaders Belfast (1-0, 11-0 !), dar este eliminată de Atletico Madrid (0-2 şi 2-2), echipa lui Capon, Irureta, Heredia si Ay ala. La Dinamo, noutatea s-a numit Sătmăreanu II.

În anul următor, Dinamo joacă în Cupa UEFA şi, după eliminarea turcilor de la Boluspor, ratează un succes de prestigiu în faţa lui FC Köln, 1-1 şi 2-3. Jucător nou: T. Zamfir. Al 6-lea titlu: în 1971. Un nou jucător: Florian Dumitrescu. Al 7-lea titlu a venit doi ani mai târziu, în 1973, dupa un meci dubios, cu CFR Cluj, pe care a invins-o exact la diferenta de goluri de care a avea nevoie pentru a depăşi Universitatea Craiova la golaveraj[6]. Acest meci sus-amintit era un meci restanţă, care s-a desfăşurat după încheierea campionatului, când se ştiau toate rezultatele. Al 8-lea titlu datează din 1975, anul când Dudu Georgescu câştigă Gheata de aur cu 32 de goluri.

În 1976 în Cupa UEFA Dinamo joacă împotriva „monstrului sacru” - AC Milan - cu Fabio Capello şi Collovatti în teren: 0-0 şi 1-2. 1976-1977 este sezonul care aduce al 9-lea titlu şi încă o Gheată de aur pentru Dudu Georgescu (47 goluri)[7]. În toamna lui 1977 în CCE, Dinamo câştigă un meci foarte disputat cu Atletico Madrid 2-1, dar pierde la Madrid, 2-0.

În 1979, runda a doua în Cupa UEFA (după ce eliminase Alki Larnaca din Cipru) Dinamo este eliminată (cu ajutorul arbitrajului) de Eintracht Frankfurt, echipa lui Pezzey, Grabowsky şi Holzenbein (2-0 şi 0-3 în prelungiri)[8].
[modifică] Anii de glorie: '80

Anii '81-'82 Cupa UEFA - sezonul acesta a adus multe victorii pentru Dinamo. Roş-albii au întâlnit Levski Spartak Sofia, echipa lui Sirakov şi Iskrenov (3-0 şi 1-2). În a doua rundă, o dublă terifiantă: Dinamo - Internazionale (cu Bergodi, Bagni, Prohaska, Altobelli, Baresi, Oriali, Marini şi Becallossi). La Milano, 1-1 (marcatori: Pasinato şi Custov) iar la Bucureşti, 3-2 pentru „câini”, în minutele de prelungire![9]. Dinamo e eliminată de echipa suedeză IFK Göteborg, care a şi câştigat trofeul în final.

Al 10-lea titlu naţional va fi obţinut în 1982, când Dinamo cucereşte şi Cupa după o victorie cu 3-2 contra lui FC Baia Mare. După 5 ani de absenţă, Dinamo reintră în CCE, întâlnind (şi eliminând) Valerenga Oslo. În următoarea fază, Dinamo avea să se confrunte cu o echipă puternică: echipa lui Vizek şi Nehoda, Dukla Praga. Au câştigat acasă, cu 2-0, obţinând calificarea la Praga: 1-2. Dinamo este eliminată de Aston Villa, clubul lui Bremmer, Cowans, Withe, Shaw şi Morley. Al 11-lea titlu vine un an mai târziu, în 1983. Anii 1983-1984: sezonul începe cu retragerea lui Cornel Dinu, câştigator a 6 titluri de campion şi 2 Cupe ale României, cu 454 meciuri în prima ligă şi 75 în echipa naţională. În acelaşi an Dinamo câştigă şi al 12-lea titlu.

În toamna 1983-84 a făcut un pas mare în arena internaţională. Campania „Cupa Campionilor Europeni” a început cu o echipă finlandeză, Kuusysi Lahti (1-0 şi 3-0). În faza următoare Dinamo întâlneşte campioana Europei, Hamburger SV - echipa lui Stein, Kalz şi Magath. La Bucureşti, Augustin, Mulţescu şi Orac înscriu pentru 3-0[10][11]. Returul a fost terifiant 3-2 (goluri Ţălnar şi Mulţescu). Pentru a accede în semifinalele CCE, Dinamo are de învins o altă echipă de top: Dinamo Minsk, cu Aleinikov, Zigmanatovici şi Gurinovici. În tur 1-1 (Rednic egalând în minutul '87!), urmând o victorie cu 1-0 la Bucureşti (gol Augustin). Dinamo este prima echipa din România care a jucat semifinala CCE[12], unde a întâlnit cea mai bună echipă în acel sezon Liverpool FC. Dinamo pierzând 1-0 pe Anfield şi 2-1 în Bucureşti, în cele din urmă în acel an Liverpool câştigând trofeul.

În prima manşă a CCE, în toamna 1984, Dinamo întâlnea Omonia Nicosia: 4-1 şi 1-2. Următorul meci împotriva lui Girondins Bordeaux (echipa lui Jean Tigana, Alain Giresse, Lacombe şi Battiston), Dinamo a fost, din păcate, eliminată după 0-1 şi 1-1.

În 1986 Dinamo a câştigat Cupa României împotriva Stelei (1-0). După o pauză de 18 ani, Dinamo joacă din nou în Cupa Cupelor, în toamna lui `86. Sezonul 1986-1987 a adus Gheata de Aur pentru Cămătaru (44 goluri).

În 1988 finala Cupei României a fost una specială. După ce jucătorii de la Steaua au părăsit terenul la scorul de 1-1, Dinamo a câştigat trofeul, dar mai târziu FRF (fiind presată şi obligată de Partidul Comunist) a adjudecat meciul 2-1 pentru Steaua. Dar după Revoluţia din '89, Steaua a returnat trofeul lui Dinamo, care a refuzat să îl mai primească.

În Cupa UEFA 1988-1989, Dinamo a eliminat din nou echipa finlandeză Lahti cu 3-0. Următoarea victimă au fost scoţienii de la Dundee United: 1-0 şi 1-1. Apoi au ratat calificarea în semifinale după ce au pierdut din cauza golului primit pe teren propriu, 0-0 şi 1-1 în dubla cu Sampdoria Genova.
[modifică] Anii '90

Cupa Cupelor, sezonul 1989-1990 aduce noi succese. Dinamo întâlneşte o echipă din Albania, Dinamo Tirana 0-1 şi 2-0. Următorii sunt campionii Greciei, Panathinaikos 2-0 şi 6-1. În sferturile de finală au întâlnit pe Partizan Belgrad (cu Mijatovici pe teren) eliminându-i cu 2-1 şi 2-0. După 6 ani de pauză, Dinamo joacă o nouă semifinală europeană, de data aceasta contra lui Anderlecht Bruxelles, pierzând ambele manşe cu 1-0.

În vara anului 1990, Dinamo - cu Mircea Lucescu ca antrenor - câştigă un nou campionat, al 13-lea. Şi Cupa României, împotriva Stelei, cu un scor surprinzător: 6-4. Noul sezon CCE începe cu eliminarea echipei irlandeze St Patrick's Athletic Dublin (4-0 şi 1-1). Dinamo este eliminată în faza a doua de FC Porto.

În Cupa UEFA 1991-1992 Dinamo întâlneşte Sporting Lisabona lui Luís Figo, calificându-se după 0-1 şi 2-0. În următoarea fază Dinamo este eliminată de Genoa 1893: 1-3 şi 2-2.

În 1992, al 14-lea titlu a fost adăugat la recordurile lui Dinamo. A fost un sezon remarcabil, cu 34 de meciuri şi nicio înfrângere.
[modifică] Anii 2000-2010
Banca de rezerve la meciul din Cupa României 2009-2010 cu CFR Cluj.

Noul mileniu începe perfect pentru Dinamo, care reuşeşte eventul în 2000. De altfel, între 2000 şi 2005, Cupa României devine Cupa Dinamo, trofeul poposind de cinci ori din şase ocazii în vitrina alb-roşilor.

Liga Campionilor rămâne însă visul neîmplinit pentru Dinamo. După titlul cucerit în 2004, Dinamo are ghinion în preliminariile Ligii, unde întâlneşte pe Manchester United. Deşi a condus în prima manşă, disputată la Bucureşti pe Stadionul Naţional umplut la maxim, Dinamo a părăsit terenul învinsă cu 2-1[13]. Returul a adus o înfrângere şi mai drastică pentru bucureşteni, 0-3.

Un an mai târziu, în 2005, Dinamo întâlneşte în Cupa UEFA o altă echipă engleză, Everton pe care o spulberă la Bucureşti cu 5-1[14], şi pierzând cu 0-1 la Liverpool. Succesul aduce calificarea în premieră a echipei în grupele Cupei UEFA. În această fază, Dinamo realizează un egal, 0-0, cu Heerenveen (echipa lui Klaas Jan Huntelaar), reuşeşte să învingă deţinătoarea trofeului, ŢSKA Moscova cu 1-0, dar pierde în minutul 93 la Sofia cu Levski. Pentru a ajunge în primăvara europeană avea nevoie de o remiză cu Olympique de Marseille. Pe Stade Vélodrome, dinamoviştii au pierdut cu 2-1 în faţa francezilor, deşi înscriseseră golul de 2-2 prin Octavian Chihaia, dar arbitrul nu a validat golul pentru că a fost înscris la o secundă după expirarea celor patru minute de prelungiri[15].

În toamna lui 2006 noul antrenor Mircea Rednic preia echipa şi face nişte schimbări inspirate, câştigă 13 meciuri consecutive în campionat, printre care cele cu marile rivale (1-0 cu Steaua şi 3-1 cu Rapid), iar în retur îşi continuă marşul triumfal, reuşind să învingă şi în deplasare rivalele Steaua - cu 4-2 şi Rapid - cu 4-1. În sezonul 2006-2007 al Cupei UEFA, Dinamo ajunge pentru a doua oară consecutiv în grupe, unde învinge pe Beşiktaş Istanbul cu 2-1, pe Bayer Leverkusen cu 2-1, remizează 1-1 cu FC Bruges şi pierde cu 3-1 în faţa lui Tottenham Hotspur, într-un meci în care alb-roşii erau deja calificaţi în şaisprezecimile de finală (şi în primăvara europeană, după 17 ani). În această fază a competiţiei, Dinamo a întâlnit pe Benfica Lisabona, care i-a eliminat pe români după 1-0 la Lisabona şi 2-1 la Bucureşti.

Dinamo a câştigat cel de-al 18-lea titlu de campioană a României, în sezonul 2006-2007, după ce a terminat pe locul 1 la 6 puncte de marea rivală Steaua[16]. Campioana României se putea califica direct în grupele Ligii Campionilor în sezonul 2007-2008 dacă Manchester United sau Chelsea Londra ar fi câştigat această competiţie în sezonul 2006-2007, însă AC Milan s-a încununat campioana Europei, iar dinamoviştii trebuiau să se mulţumească doar cu turul III preliminar, ultimul înainte de grupe[17]. Aici, Dinamo a întâlnit ocupanta locului 3 în Italia în sezonul 2006-2007, Lazio Roma. După 1-1 la Roma, returul s-a jucat pe Stadionul Naţional „Lia Manoliu”, iar Dinamo a pierdut cu 1-3, după ce a condus cu 1-0 la pauză[18].

Au urmat pentru Dinamo trei sezoane modeste, atât pe plan intern, cât şi în cupele europene, unde a fost eliminată încă din primul tur al Cupei UEFA de Elfsborg, în sezonul 2007-2008 şi de NEC Nijmegen în sezonul 2008-2009.[19]. Abia în sezonul 2009-2010, alb-roşii au revenit în grupele celei de-a doua competiţii europene, redenumită între timp Europa League. În turul preliminar, Dinamo a înfrunta echipa cehă Slovan Liberec. Prima manşă a fost un coşmar pentru câinii roşii, care au pierdut cu 0-2 după un meci întrerupt în minutul 88, deoarece fanii dinamovişti au rupt gardurile de protecţie şi au intrat pe teren[20]. În urma incidentelor, Dinamo a fost penalizată cu meci pierdut la masa verde (0-3), amendă de 50.000 de euro şi trei jocuri pe teren propriu cu porţile închise[21]. În returul de la Liberec, Dinamo a făcut un meci istoric, reuşind să câştige cu 3-0 în primele 90 de minute, după care a învins cu 9-8 la loviturile de departajare, fiind prima echipă din istoria cupelor europene care reuşeşte să se califice în deplasare după un meci pierdut acasă la masa verde[22]. Participarea în grupe nu a fost răsunătoare pentru Dinamo care a obţinut doar două victorii, ambele cu Sturm Graz, fiind învinsă de celelalte două adversare, Galatasaray Istanbul şi Panathinaikos Atena. În sezonul 2010-2011 al Europa League, a reuşit să câştige în dublă manşă în turul doi preliminar contra moldovenilor de la Olimpia Bălţi, 2-0 şi 5-1. În turul trei preliminar a întâlnit locul doi din Croaţia, Hajduk Split, pe care a învins-o în prima manşă cu 3-1, dar a fost eliminată în retur după 3-0 pentru croaţi.
[modifică] Stadion
Pentru detalii, vezi: Stadionul Dinamo.
Stadionul Dinamo

Dinamo îşi dispută meciurile de pe teren propriu pe Stadionul Dinamo, arenă aflată pe Şoseaua Ştefan cel Mare, în centrul oraşului Bucureşti. Stadionul a fost inaugurat în anul 1951, primul meci susţinut aici de Dinamo fiind împotriva echipei Locomotiva Timişoara. Arena aparţine de Ministerul de Interne şi face parte din Complexul Sportiv Dinamo, care mai include au stadion de fotbal cu o capacitate de 2.000 de locuri, numit Stadionul Florea Dumitrache, un teren sintetic de antrenament, dar şi un velodrom şi un bazin de înot. Galeria dinamovistă este cantonată la peluza dinspre nord a arenei, denumită Peluza Cătălin Hâldan, după numele unui fost jucător al clubului, decedat pe terenul de fotbal la vârsta de 24 de ani. O serie de meciuri din cupele europene au fost jucate de Dinamo pe Stadionul Naţional, a cărui capacitate era de aproape patru ori mai mare decât cea a propriei arene.
[modifică] Suporteri

Dinamo este a doua echipă ca număr de suporteri din România, după Steaua, 16,3% dintre microbiştii români fiind susţinători dinamovişti[23]. Primele grupuri organizate ale fanilor dinamovişti au apărut în 1995, în peluza nord a stadionului, luând denumiri precum Dracula sau Rams Pantelimon. La 1 august 1996, a fost înfiinţată gruparea intitulată Nuova Guardia care a împrumutat de la galeriile italiene coregrafiile şi showul din tribune[24]. În timp, o parte dintre susţinătorii echipei s-au mutat de la peluza nord (devenită Peluza Cătălin Hâldan), şi îşi susţin favoriţii de la peluza sud.
Suporteri la Dinamo-Manchester United

Cea mai mare rivală a lui Dinamo este Steaua Bucureşti. Meciul direct, intitulat Eternul derbi a fost principalul punct de atracţie al campionatului României începând din anii 1950, cele două devenind echipele cele mai titrate din România. Suporterii celor două formaţii au avut de-a lungul timpului numeroase ciocniri violente, în interiorul stadionului, dar şi în afara acestuia. Unul dintre momentele culminante ale acestui confict a avut loc la data de 10 mai 1997, când suporterii dinamovişti au incendiat o peluză a stadionului Ghencea, eveniment pe care ultraşii alb-roşii îl sărbătoresc în fiecare an[25].
[modifică] Palmares

All-time: 1816 meciuri - 1013 victorii - 389 egaluri - 413 înfrângeri, 3572 goluri marcate - 1941 goluri primite, 2706 puncte (locul 2).

Campioană a României (de 18 ori): 1955, 1962, 1963, 1964, 1965, 1971, 1973, 1975, 1977, 1982, 1983, 1984, 1990, 1992, 2000, 2002, 2004, 2007.

Câştigătoare a Cupei României (de 12 ori): 1959, 1964, 1968, 1982, 1984, 1986, 1990, 2000, 2001, 2003, 2004, 2005.

Câştigătoare a Super Cupei României (o dată): 2005
[modifică] Rezultate în cupele europene
[modifică] Cupa Cupelor
Sezon Competiţie Rundă Ţară Club Acasă Deplasare General
1968-69 Cupa Cupelor Turul 1 Ungaria Győr ETO FC (retrasa) [26]
Turul 2 Anglia West Bromwich Albion 1-1 0-4 1-5
1986-87 Cupa Cupelor Turul 1 Albania 17 Nentori Tirana 1-2 0-1 1-3
1987-88 Cupa Cupelor Turul 1 Belgia Y.R. K.V. Mechelen 0-2 0-1 0-3
1988-89 Cupa Cupelor Turul 1 Finlanda Kuusysi Lahti 3-0 3-0 6-0
Turul 2 Scoția Dundee United 1-1 1-0 2-1
Sferturi de finala Italia Sampdoria 1-1 0-0 1-1 [27]
1989-90 Cupa Cupelor Turul 1 Albania Dinamo Tirana 2-0 0-1 2-1
Turul 2 Grecia Panathinaikos Atena 6-1 2-0 8-1
Sferturi de finala Iugoslavia Partizan Belgrad 2-1 2-0 4-1
Semifinale Belgia Anderlecht Bruxelles 0-1 0-1 0-2
[modifică] Cupa Campionilor Europeni
Sezon Competiţie Rundă Ţară Club Acasă Deplasare General
1956-57 Cupa Campionilor Europeni Tur preliminar Turcia Galatasaray Istanbul 3-1 1-2 4-3
Turul 1 Bulgaria CDNA Sofia 1-1 1-8 2-9
1962-63 Cupa Campionilor Europeni Tur preliminar Turcia Galatasaray Istanbul 1-1 0-3 1-4
1963-64 Cupa Campionilor Europeni Tur preliminar Germania Motor Jena 2-0 1-0 3-0
Turul 1 Spania Real Madrid 1-3 3-5 4-8
1964-65 Cupa Campionilor Europeni Tur preliminar Malta Sliema Wanderers 2-0 5-0 7-0
Turul 1 Italia Internazionale Milano 0-6 0-1 0-7
1965-66 Cupa Campionilor Europeni Tur preliminar Danemarca Odense BK 4-0 3-2 7-2
Turul 1 Italia Internazionale Milano 2-1 0-2 2-3
1971-72 Cupa Campionilor Europeni Turul 1 Republica Cehă Spartak Trnava 0-0 2-2 2-2
Turul 2 Olanda Feyenoord Rotterdam 0-3 0-2 0-5
1973-74 Cupa Campionilor Europeni Turul 1 Irlanda de Nord Crusaders FC 11-0 1-0 12-0
Turul 2 Spania Atletico Madrid 0-2 2-2 2-4
1975-76 Cupa Campionilor Europeni Turul 1 Spania Real Madrid 1-0 1-4 2-4
1977-78 Cupa Campionilor Europeni Turul 1 Spania Atletico Madrid 2-1 0-2 2-3
1982-83 Cupa Campionilor Europeni Tur preliminar Norvegia Vålerenga IF Fotball 3-1 1-2 4-3
Turul 1 Republica Cehă Dukla Praga 2-0 1-2 3-2
Turul 2 Anglia Aston Villa F.C. 0-2 2-4 2-6
1983-84 Cupa Campionilor Europeni Turul 1 Finlanda Kuusysi Lahti 3-0 1-0 4-0
Turul 2 Germania Hamburg 3-0 2-3 5-3
Sferturi de finala Uniunea Sovietică Dinamo Minsk 1-0 1-1 2-1
Semifinale Anglia Liverpool 1-2 0-1 1-3
1984-85 Cupa Campionilor Europeni Turul 1 Cipru Omonia Nicosia 4-1 1-2 5-3
Turul 2 Franța Girondins Bordeaux 1-1 0-1 1-2
1990-91 Cupa Campionilor Europeni Turul 1 Irlanda de Nord St Patrick's Athletic F.C. 4-0 1-1 5-1
Turul 2 Portugalia FC Porto 0-0 0-4 0-4
[modifică] Liga Campionilor
Sezon Competiţie Rundă Ţară Club Acasă Deplasare General
1992-93 Liga Campionilor Turul 1 Finlanda Kuusysi Lahti 2-0 0-1 2-1
Turul 2 Franța Olympique Marseille 0-0 0-2 0-2
2000-01 Liga Campionilor Turul 2 preliminar Polonia Polonia Varşovia 3-4 1-3 4-7
2002-03 Liga Campionilor Turul 2 preliminar Belgia Club Brugge 0-1 1-3 1-4
2004-05 Liga Campionilor Turul 2 preliminar Slovacia Žilina 1-0 1-0 2-0
Turul 3 preliminar Anglia Manchester United 1-2 0-3 1-5
2007-08 Liga Campionilor Turul 3 preliminar Italia Lazio Roma 1-3 1-1 2-4
[modifică] Cupa UEFA
Sezon Competiţie Rundă Ţară Club Acasă Deplasare General
1970-71 Cupa UEFA Turul 1 Grecia PAOK FC 5-0 0-1 5-1
Turul 2 Anglia Liverpool 1-1 0-3 1-4
1974-75 Cupa UEFA Turul 1 Turcia Boluspor 3-0 1-0 4-0
Turul 2 Germania 1. FC Köln 1-1 2-3 3-4
1976-77 Cupa UEFA Turul 1 Italia AC Milan 0-0 1-2 1-2
1979-80 Cupa UEFA Turul 1 Cipru Alki Larnaca FC 3-0 9-0 12-0
Turul 2 Germania Eintracht Frankfurt 2-0 0-3 2-3
1981-82 Cupa UEFA Turul 1 Bulgaria Levski Sofia 3-0 1-2 4-2
Turul 2 Italia Internazionale Milano 3-2 1-1 4-3
Turul 3 Suedia IFK Göteborg 0-1 1-3 1-4
1985-86 Cupa UEFA Turul 1 Iugoslavia FK Vardar 2-1 0-1 2-2 [28]
1991-92 Cupa UEFA Turul 1 Portugalia Sporting Lisabona 2-0 0-1 2-1
Turul 2 Italia Genoa 2-2 1-3 3-5
1993-94 Cupa UEFA Turul 1 Italia Cagliari 3-2 0-2 3-4
1994-95 Cupa UEFA Turul 1 Turcia Trabzonspor 3-3 1-2 4-5
1995-96 Cupa UEFA Tur preliminar Bulgaria Levski Sofia 0-1 1-1 1-2
1997-98 Cupa UEFA Turul 1 preliminar Islanda KR 1-2 0-2 1-4
1999-00 Cupa UEFA Tur preliminar Luxemburg FC Mondercange 7-0 6-2 13-2
Turul 1 Portugalia Benfica Lisabona 1-0 0-2 1-2
2001-02 Cupa UEFA Tur preliminar Albania Dinamo Tirana 1-0 3-1 4-1
Turul 1 Elvetia Grasshopper-Club Zürich 1-3 1-3 2-6
2003-04 Cupa UEFA Tur preliminar Lituania Metalurgs Liepājas 5-2 1-1 6-3
Turul 1 Ucraina Şahtior Doneţk 2-0 3-2 5-2
Turul 2 Rusia Spartak Moscova 3-1 0-4 3-5
2004-05 Cupa UEFA Turul 1 Serbia și Muntenegru Partizan Belgrad 0-0 1-3 1-3
2005-06 Cupa UEFA Turul 2 preliminar Cipru Omonia Nicosia 3-1 1-2 4-3
Turul 1 Anglia Everton 5-1 0-1 5-2
Faza grupelor Olanda Heerenveen 0-0
Faza grupelor Bulgaria Levski Sofia 0-1
Faza grupelor Rusia ŢSKA Moscova 1-0
Faza grupelor Franța Olympique Marseille 1-2
2006-07 Cupa UEFA Turul 1 preliminar Malta Hibernians FC 5-1 4-0 9-1
Turul 2 preliminar Israel Beitar Ierusalim 1-0 1-1 2-1
Turul 1 Grecia Skoda Xanthi 4-1 4-3 8-4
Faza grupelor Turcia Beşiktaş Istanbul 2-1
Faza grupelor Belgia Club Brugge 1-1
Faza grupelor Germania Bayer Leverkusen 2-1
Faza grupelor Anglia Tottenham Hotspur 1-3
Round of 32 Portugalia Benfica 1-2 0-1 1-3
2007-08 Cupa UEFA Turul 1 Suedia Elfsborg 1-2 1-0 2-2 [29]
2008-09 Cupa UEFA Turul 1 Olanda NEC Nijmegen 0-0 0-1 0-1
[modifică] UEFA Europa League
Sezon Competiţie Rundă Ţară Club Acasă Deplasare General
2009-10 UEFA Europa League Turul 1 Republica Cehă Slovan Liberec 0-3 3-0 3-3 (9–[30]
Faza grupelor Austria Sturm Graz 2-1 1-0
Faza grupelor Grecia Panathinaikos Atena 0-1 0-3
Faza grupelor Turcia Galatasaray Istanbul 0-3 1-4
2010-11 UEFA Europa League Turul 2 preliminar Republica Moldova Olimpia Bălţi 5-1 2-0 7-1
Turul 3 preliminar Croația Hajduk Split 3-1 0-3 3-4
[modifică] Recorduri în Liga I

* Meciuri câştigate consecutiv: 17 meciuri (12 iunie 1988 - 27 noiembrie 1988)
* Neînvinsă în: 47 meciuri (26 mai 1991 - 20 septembrie 1992)
* Înfrângeri consecutive: 7 (8 martie 2003 - 16 aprilie 2003)
* Cel mai selecţionat jucător: Cornel Dinu 454
* Golgeter: Dudu Georgescu 204

[modifică] Traiectoria competiţională

* 1949: locul 8;
* 1950: locul 8;
* 1951: locul 2;
* 1952: locul 2;
* 1953: locul 2;
* 1954: locul 3;
* 1955: Campioană a României;
* 1956: locul 2;
* 1958: locul 6;
* 1959: locul 2;
* 1960: locul 8;
* 1961: locul 2;
* 1962: Campioană a României;
* 1963: Campioană a României;
* 1964: Campioană a României;
* 1965: Campioană a României;
* 1966: locul 3;
* 1967: locul 2;
* 1968: locul 3;
* 1969: locul 2;
* 1970: locul 5;
* 1971: Campioană a României;
* 1972: locul 7;
* 1973: Campioană a României;
* 1974: locul 2;
* 1975: Campioană a României;
* 1976: locul 2;
* 1977: Campioană a României;
* 1978: locul 5;
* 1979: locul 2;
* 1980: locul 5;
* 1981: locul 2;
* 1982: Campioană a României;
* 1983: Campioană a României;
* 1984: Campioană a României;
* 1985: locul 2;
* 1986: locul 4;
* 1987: locul 2;
* 1988: locul 2;
* 1989: locul 2;
* 1990: Campioană a României;
* 1991: locul 3;
* 1992: Campioană a României;
* 1993: locul 2;
* 1994: locul 3;
* 1995: locul 3;
* 1996: locul 5;
* 1997: locul 3;
* 1998: locul 6;
* 1999: locul 2;
* 2000: Campioană a României;
* 2001: locul 2;
* 2002: Campioană a României;
* 2003: locul 6;
* 2004: Campioană a României;
* 2005: locul 2;
* 2006: locul 3;
* 2007: Campioană a României;
* 2008: locul 4;
* 2009: locul 3;
* 2010: locul 6

[modifică] Jucători
[modifică] Lotul de jucători în sezonul 2010-2011

Listă actualizată la data de 1 februarie 2011
Nr. Poziţie Jucător
1 România P George Curcă
2 Coasta de Fildeș F Zie Diabate
3 Spania F Óscar Rubio
4 România F Cosmin Moţi
5 Coasta de Fildeș M Djakaridja Koné
7 România M Cătălin Munteanu
8 România M Bogdan Pătraşcu
10 România M Marius Alexe (Vice-căpitan)
12 România P Emilian Dolha
14 România A Georgian Păun
15 România A Ionel Dănciulescu (Căpitan)
16 România F Valeriu Bordeanu

Nr. Poziţie Jucător
17 România M Eugen Crăciun
19 România A Liviu Ganea
21 România F Dragoş Grigore
20 România M Raphael Stănescu
22 România M Gabriel Torje (Vice-căpitan)
23 Macedonia P Kristijan Naumovski
26 România M Andrei Mărgăritescu
27 România F Sergiu Homei
30 România M Vlad Munteanu
— România A George Ţucudean
— Albania M Elis Bakaj

Pentru echipa a doua a clubului, vezi Dinamo II Bucureşti
[modifică] Performanţe individuale obţinute de jucători dinamovişti

Jucători dinamovişti care au obţinut titlul de golgheter: Titus Ozon (1952 - 17 goluri, 1953 - 13 goluri); Alexandru Ene I (1954 - 20 de goluri); Constantin Frăţilă (1964 - 19 goluri); Florea Dumitrache (1969 - 22 de goluri, 1971 - 15 goluri); Dudu Georgescu (1975 - 33 de goluri; 1976 - 31 de goluri; 1977 - 47 de goluri, 1978 - 27 de goluri); Rodion Cămătaru (1987 - 44 de goluri); Dorin Mateuţ (1989 - 43 de goluri); Gábor Gerstenmájer (1992 - 18 goluri); Marius Niculae (2001 - 20 de goluri); Ionel Dănciulescu (2004 - 21 de goluri); Claudiu Niculescu (2005 - 21 de goluri, 2007 - 18 goluri); Andrei Cristea (2010 - 16 goluri).

Laureaţi ai trofeului „Gheata de Aur”: Dudu Georgescu (1974-1975, 1976-1977), Rodion Cămătaru (1986/1987), Dorin Mateuţ (1988/1989)

Laureaţi ai trofeului „Jucătorul anului”: Florea Dumitrache (1968, 1969), Cornel Dinu (1970,1972), Dudu Georgescu (1976), Dorin Mateuţ (1988), Ionel Dănciulescu (2004).
[modifică] Echipa tehnică
[modifică] Antrenori faimoşi
Pentru detalii, vezi: Lista antrenorilor FC Dinamo Bucureşti.

Cei mai importanţi antrenori ai echipei Dinamo sunt Angelo Niculescu cu două titluri de campion, în 1955 şi 1965, Nicolae Nicuşor Dumitru cu şase titluri, în 1962, 1964, 1971, 1975, 1983 şi 1984, cel care a calificat-o pe Dinamo în semifinalele Cupei Campionilor Europeni în sezonul 1983-1984, Ion Nunweiller, care a câştigat două titluri, în 1973 şi 1977, Mircea Lucescu, antrenor la Dinamo vreme de cinci sezoane, în care a câştigat de două ori Cupa României, în 1986 şi 1989 şi campionatul in 1990; de asemenea, Lucescu a dus echipa până in sferturile de finală ale Cupei Cupelor în sezonul 1988-1989, iar anul următor în semifinalele aceleiaşi competiţii. Cornel Dinu a marcat revenirea echipei Dinamo pe scena fotbalului românesc, câştigând titlul în anul 2000, după o pauză de opt ani, şi Cupa României în anul 2001.

wikipediiaaaaaa:))) woo dinamo =)).....